uneori se auzea vara
creștea din pereți ca o apă uriașă
cu malurile ușor decojite în dreptul ferestrelor
chiar la intrarea dintr-un miercuri tolănit cu picioarele în sus
desena umbre pe tavan
cu limba unei tinere doamne
se număra în sens invers
și de fiecare dată altcineva
era în plus

am momente când mă părăsesc complet
ca un amant fără virgule
o masă cu genunchii rupți în gol
smulg din mine țipetele cele mai tandre
le sugrum în mâinile tale
oasele chirchite
frica în vârful buzelor
de parcă ar avea cel mai ușor parfum

de seară